Despre noi

Despre spital

Din anul 2010 Spitalul Municipal Lugoj are o structură organizatorică cu un număr de 386 de paturi, având angajaţi la momentul aniversării un număr de 360 de persoane, conform ordinului Ministrului Sănătăţii nr. 480/20.05.2010, funcţionand cu un număr de 386 de paturi, divizate pe mai multe secţii şi compartimente. 

Clasificare

Chiar dacă în 2011 s-a realizat clasificarea spitalelor ţinând cont de o serie de elemente, clasificare care a situat spitalul nostru în grupa IV-a, nivel bazal, eforturile echipei manageriale sunt îndreptate spre îndeplinirea criteriilor de clasificare la o clasă superioară. În acest sens, se are în vedere achiziţia unui aparat de radiologie digital care creşte acurateţea diagnosticului imagistic, precum şi continuarea demersurilor necesare înfiinţării la Lugoj, în cadrul Spitalului Municipal a unui ambulatoriu de oncologie medicală, acestea fiind de altfel şi cele mai importante criterii care au împiedicat clasarea spitalului la nivel III.

Parteneri

O preocupare a actualei echipe manageriale este reprezentată de găsirea de noi surse de finanţare care să permită realizarea planurilor. Astfel, o oportunitate de deschidere este reprezentată de colaborarea extrem de strânsă cu Spitalul „Samuel Diósszilágyi„ din Mako, spital partener în proiecte transfrontaliere cu fonduri de la Uniunea Europeană. Astfel, prin accesarea acestor fonduri se urmăreşte modernizarea şi relocarea compartimentului de primiri urgenţe, care reprezintă o adevărată carte de vizită la nivelul oricărui spital, precum şi modernizarea secţiei de obstetrică ginecologie, precum şi dotarea acesteia pentru a putea fi adusă la standardele actuale, care să poată sprijini personalul medical tânăr, dornic de afirmare profesională şi pe care spitalul are norocul să îl deţină în prezent în zestrea sa. De asemenea, printre preocupările investiţionale este şi aceea de a se realiza un lift exterior care să reducă disconfortul creat pacienţilor cu diverse patologii în ceea ce priveşte deplasarea între diferitele servicii ale spitalului.

Istoric

Până în anul 1658 în Banatul de Lugoj – Caransebeş nu ne-au rămas date istorice care să ateste existenţa unor unităţi spitaliceşti. Din 1658 până în 1718 Lugojul a fost ocupat de turci, dar în această scurtă perioadă trupele austriece au ocupat temporar de mai multe ori oraşul. În septembrie 1695 a avut loc marea confruntare armată de la Lugoj între trupele austriece şi cele otomane conduse de sultanul Mustafa al II-lea. Armata otomană a învins, pe câmpul de luptă pierzându-şi viaţa peste 7000 de ostaşi, iar turcii au reocupat cetatea Lugoj.

În Evul Mediu Banatul a fost focarul permanent al nenumăratelor epidemii de ciumă, variolă, holeră etc. După anul 1718, când a fost cucerit de austrieci, colonizările masive cu populaţie din zona Germania de sud – Lorena, Italia etc., pe fondul unei provincii bântuite de o serie de boli contagioase au impus luarea de măsuri extreme, cum ar fi lucrări de canalizare, introducerea apei potabile, precum şi aducerea de medici militari care să asigure asistenţa medicală populaţiei.

Din anul 1749, pe malul stâng al Timişului a fost înfiinţat un spital. Încă de la început, finanţarea acestuia a întâmpinat mari dificultăţi. Nenumăratele greutăţi ivite în organizarea asistenţei medicale determină apariţia în anul 1770 a unei legi sanitare generale, aplicată în întregul Imperiul Austriac, şi anume: ”Normatorium generale in re sanitatis”.

Printre dispoziţiile pe care le conţinea, era şi aceea că fiecare oraş era obligat să aibă un medic oficial supus comisiei centrale sanitare. Una dintre măsurile luate a fost aceea prin care bolile venerice, foarte frecvente atunci, trebuiau tratate la domiciliul bolnavilor sub directa îngrijire a medicului districtual. Pentru reuşita tratamentului, aceşti bolnavi trebuiau în continuare internati în spitale, iar acolo unde nu erau spitale districtuale, acestea trebuiau construite. În felul acesta, în anul 1783 s-a aprobat repararea spitalului din Lugoj, mai ales pentru suprimarea bolilor venerice. Existenţa acestui spital este atestată şi în anii 1818 şi 1831. Războaiele cu turcii din anii 1787-1788 au necesitat organizarea unor spitale de campanie (Feldlazaretten), unde erau trataţi, pe lângă militari, şi pacienţi civili. Spitalul de campanie din Lugoj a fost vizitat şi de către împăratul Iosif al II-lea în anul 1788. Acest spital militar a fost amplasat, după toate probabilităţile, în cazarma construită în anul 1743 pe malul stâng al Timişului, din ordinul generalului Engelshoffer. Spitalele acestea erau unităţi mici, cu 20-30 de paturi, în care erau trataţi bolnavii care sufereau de boli venerice şi răniţii.

Pe data de 18 noiembrie 1793, Lugojul român şi cel german se unesc, formând oraşul Lugoj. În anul 1809 se organizează în Lugoj un spital de campanie cu 446 de locuri pentru a asigura asistenţa medicală a răniţilor din campaniile antinapoleoniene. În anul 1818 se dă o hotărâre prin care se dispune reconstruirea spitalului de boli venerice din Lugoj.

În acest sens, medicul-şef Brandner Karl, împreună cu medicii din subordinea sa, primesc sarcina de a pune în practică această hotărâre. În anul 1831 se menţionează existenţa în Lugoj a unui spital pentru boli venerice condus de medicul Hegyi Ianos. Existenţa acestui spital este amintită şi într-un anuar al Spitalului de Stat din Lugoj din perioada 1941-1942. Acolo se spune că acest stationar a fost construit într-o clădire aflată în apropierea abatorului, şi până în anul 1911 a continuat să funcţioneze în condiţii modeste, fiind condus de către medicul oraşului. În anul 1831 au izbucnit în oraş epidemii de holeră şi variolă. Preşedintele comisiei de vaccinare antivariolică a fost doctorul Bernathffy Antal. El a fost ajutat de medicii Georgevits Miklos, Heuffel Ioan şi

Roja Iosif.

Spitalul vechi din Lugoj de pe strada Bucegi a fost construit şi pus în funcţie de urgenţă în anul 1836, cu ocazia epidemiei de holeră, soldată cu peste 160 de victime. În certificatele de deces emise atunci se specifică: “decedat în spital”. Conform recensământului din anul 1858, în Lugoj erau 10565 de locuitori. Vaccinările antivariolice se efectuau pentru populaţia din Lugojul român în clădirea Primăriei, iar locuitorii din Lugojul german erau vaccinaţi în clădirea Şcolii de pe strada Bisericii. În lucrarea “Descrierea Lugojului” apărută în anul 1862 sub semnătura lui Ştefan Moldovan, se aminteşte că: “numărul medicilor chirurgi din oraş este de 14 şi există un spital pentru săracii oraşului cu 11 paturi şi un spital central al comitatului pentru bolnavii de boli lipicioase”.

În anul 1873 se înregistrează o nouă epidemie de holeră în combaterea căreia s-a remarcat medicul-şef de atunci, Zsidak Augustin. Spitalul orăşenesc a continuat să funcţioneze condus de către medicul-şef al oraşului, iar din vara anului 1899 conducerea spitalului cade în sarcina medicului-şef adjunct, post nou creat.

Necesitatea înfiinţării unui spital mare, cu mai multe secţii a început să fie cerută încă din anul 1907. Ministerul de Interne aprobă construirea unui astfel de spital în Lugoj în anul 1909. Totodată, se recomandă ridicarea nivelului cunoştinţelor sanitare ale populaţiei prin ţinerea de conferinţe pe teme de prevenire a bolilor infecto-contagioase, distribuirea de broşuri educative cu noţiuni sanitare şi măsuri ferme de combatere a alcoolismului.

Zidirea unui nou spital a fost hotărâtă în şedinţa din 13 mai 1907 a Prefecturii oraşului Lugoj. În acest sens, a fost pus la dispoziţie un teren de 7-8 iugăre, pe partea stângă a Timişului, lângă drumul Jabărului, Cimitirul Catolic, calea ferată şi păşunea Lugojului român. În vederea realizării acestui proiect s-a fixat o dare suplimentară de 1% de la populaţie, cu menţiunea că este nevoie de un sprijin şi de la stat. Pentru construirea noului spital s-a ţinut un concurs public cu premii. Pe primul loc s-au clasat arhitecţii Alfred Jendassik şi Arthur Vida din Budapesta, fiind premiaţi cu 1500 de coroane. Locul II i-a revenit arhitecului din Budapesta Lipot Baumgartner, care a primit 1000 de coroane. Pe locul III s-a situat inginerul lugojean Armin Willanyi care a obţinut un premiu de 600 de coroane. Lucrările au fost încredinţate primilor, cu un onorariu de 21000 de coroane. Pregătirile au durat până în 1909 când, prin dispoziţia nr. 88214 din 8 iulie 1909, s-a eliberat autorizaţia de construcţie. Datorită sumei de 700.000 de coroane alocată pentru construcţia spitalului, planurile au suferit unele modificări. Pentru a obţine oferte de lucru s-au făcut 3 licitaţii publice. Construcţia propriu-zisă a început pe data de 23 septembrie 1909. Spitalul era prevăzut cu o instalaţie de încălzire centrală. Pe data de 4 octombrie 1911 a fost inaugurat noul spital. În această zi, vechiul spital îşi încetează activitatea.

Pe data de 12 noiembrie 1923, M.S. Regele Ferdinand vizitează Lugojul. După serviciul divin din biserica Greco-catolică, regale împreună cu suita sa a plecat la Fabrica de Mătase a d-lui Vasile Popa, unde a vizitat instalaţia şi produsele fabricii. De aici a trecut la spitalul judeţean. La intrare, domnul Dr. D. Lazăr, în fruntea corpului de medici, a primit pe Majestatea Sa, conducându-L prin sălile spitalului.

Conducerea spitalului din anul 1911 până în anul 2011

1. Dr. Emanuel (Mano) Neumann a fost medic primar chirurg şi director al noului spital din anul 1911 până în anul 1918, fiind de asemenea şi fost medic şef al Spitalului vechi orăşenesc din Lugoj din anul 1907 până în 1911. A avut merite deosebite la realizarea construcţiei noului spital.

2. Dr. Emil Duschinitz a fost director aproximativ câteva luni în anul 1918, posibil până în 22 iulie 1919, când trupele române au intrat în Lugoj. A fost medic primar de medicină internă până în anul 1921, fiind unul dintre primii medici care s-au ocupat de problema asigurărilor sociale.

3. Dr. Lazăr Dumitru a fost medic primar chirurg, şeful secţiei de chirurgie şi director al spitalului în perioada 1919-1925, este primul care a luat conducerea spitalului în era românească; un eminent chirurg şi un om energic, a funcţionat în această calitate pînă în anul 1925. La intrarea în spital, domnul dr. D. Lazăr, în fruntea corpului de medici, a primit pe Majestatea Sa, conducându-L prin sălile spitalului. Regele a vorbit aproape în fiecare sală cu câte un bolnav, interesându-Se de starea lor.

4. Dr. Gheorghe Fulgeanu a fost medic primar chirurg, fiind director al spitalului în perioada 1925-1929.

5. Dr. Teodor Andrei a fost medic primar de medicină internă, fiind şeful secţiei de Interne până în anul 1945, când s-a pensionat, iar director al spitalului a fost în perioada 1929 până în luna aprilie a anului 1938. În timpul Domniei sale s-a înfiinţat secţia de copii.

6. Dr. Gheorghe Iamandi a fost medic primar chirurg, şeful secţiei de chirurgie până la pensionarea sa la 1 ianuarie 1970. Director al spitalului a fost în 2 rânduri, o primă perioadă între aprilie 1939 şi aprilie 1941, iar o a doua perioadă între anul 1945 şi 1949.

7. Dr. Vasile Ilea a fost medic primar psihiatru, fiind şeful secţiei de psihiatrie şi medic director al spitalului din aprilie 1941 până în anul 1945.

A fost cel care a introdus un registru de activitate zilnică, inclusiv pentru serviciile medicale, în care se înscriau cererile adresate direcţiunii, a instituit serviciul de gardă al medicilor, consiliul medicilor cu întrunire lunară a acestora, a organizat echipe de lucru pentru ca reparaţiile să se facă în regie proprie şi ieftin, a realizat o bibliotecă de specialitate cu reviste medicale şi manual medicale. La retrocedarea Ardealului de Nord în anul 1945, dr. Ilea s-a reîntors la Sighetul Marmaţiei în anul 1945.

8. Dr. Dan Bacaloglu a fost medic primar chirurg în secţia de chirurgie a spitalului, şi director al acestuia din 1949 până la 15 mai 1955. În perioada mandatului dânsului s-a realizat policlinica teritorială, la data de 10 aprilie 1948. Tot în timpul conducerii dr. Bacaloglu, în anul 1951, prin dispoziţia ministrului sănătăţii s-a făcut unificarea policlinicii cu spitalul. În anul 1955 doctorul Bacaloglu s-a transferat la Timişoara ca director al Spitalului Clinic Nr. 1.

9. Dr. Victor Braga a fost medic primar gradul II de obstetrică-ginecologie şi şef al secţiei de obstetrică-ginecologie până la 1 februarie 1984, pensionându-se la data de 1 aprilie 1984. A fost director al spitalului din 15 mai 1955 până la 1 iulie 1968. De mandatul de director al doctorului Braga se leagă amenajarea sălilor de operaţie pentru ORL şi oftalmologie, refacerea laboratorului de anatomie patologică şi dotarea acestuia cu un microtom, aparat funcţional şi în prezent, amenajarea arhivei medicale pe specialităţi şi pe ani, amenajarea parcului spitalului prin plantarea de puieţi cu sprijinul Grădinii Dendrologice de la Simeria.

În anul 1957, spitalul a fost vizitat de o delegaţie de miniştrii ai sănătăţii dintr-o serie de ţări, condusă de ministrul român, Voinea Marinescu, care şi-au notat impresiile lor în „Cartea de Onoare” a spitalului.

10. Dr. Viorel Nerva Drăgilă a fost medic primar de igienă şi sănătate publică, precum şi medic primar ftiziolog, şeful secţiei de ftiziologie II până la data de 1 august 1984, când s-a pensionat. A fost director al spitalului din data de 1 iulie 1968 până la 1 februarie 1984. În anul 1981 s-a amenajat blocul operator cu 3 săli de operaţie aseptică şi una septică, cu o cameră de preanestezie şi de trezire.

11. Dr. Delia Novăcescu a fost medic primar în specialitatea obstetrică-ginecologie, fiind medic director al spitalului din data de 1 februarie 1984 până la 20.01.1990, fiind şi medic şef al municipiului Lugoj de la data de 1 februarie 1984. În anul 1986, la nivelul Spitalului Municipal Lugoj, aflat la acea vreme sub conducerea d-nei dr. Delia Novăcescu, se găseau 10 secţii, 5 compartimente, un laborator de analize medicale, un compartiment de radiologie, spitalul totalizând un număr de 1130 de paturi, 7 medici primari, 47 de medici specialişti, 291 de cadre medii şi 186 de cadre auxiliare.

12.Dr. Ştefan Lăzărel, medic primar obstetrică-ginecologie, director al Spitalului Municipal Lugoj în perioada 20.01.1990-11.04.1990

13. Dr. Ioan Cinghiţă, medic primar chirurg, şef al secţiei de chirurgie, a fost director în perioada 12.04.1990-23.05.1996

14. Dr. Pavel Cev, medic primar ORL, a fost director în perioada 23.05.1996-29.01.1997

15. Dr. Călin Septimiu Gârbea, medic primar urolog, a fost director în perioada 29.01.1997-08.02.2001. Pe perioada mandatului său, la nivelul spitalului s-a amenajat actuala locaţie a compartimentului de primiri-urgenţe, în anul 1999.

De asemenea, în anul 2000 s-a deschis în cadrul spitalului o staţie de hemodializă cu un număr de 7 aparate, precum şi un cabinet de neuropsihiatrie infantilă, ca urmare a reorganizării sistemului de cămine-spital.

16. Dr. Letiţia Şerpe, medic primar neurolog, a fost director al spitalului în perioada 08.02.2001-01.04.2002. Pe perioada mandatului său a fost considerată o mare victorie dotarea spitalului cu un aparat Roentgen marca Philips, aparat aşteptat de spital de 40 de ani.

La data de 6 noiembrie 2001 s-a dat în folosinţă noua masă de operaţie la chirurgie, masă cu comandă electronică, multifuncţională, asociat cu un aspirator chirurgical şi un electrobisturiu.

La nivelul anului 2001, la finele acestuia, spitalul avea un număr de 794 de paturi deservite de un total de 726 de angajaţi, dintre care 79 de medici.

17. Economist Vasile Eftinoiu a fost director al spitalului în perioada 01.04.2002, până în 27.04.2005. Pe perioada mandatului său întregul sistem sanitar din România a intrat într-o era de declin şi degringoladă, spitalul din Lugoj nefăcând excepţie; astfel, în aceasta perioada spitalul a pierdut un număr important de paturi, ajungându-se chiar la dispariţia din organigramă a unor secţii (ORL, oftalmologie, dermato-venerologie).

18. Dr. Ioan Druţ, medic primar psihiatru, a fost director al spitalului în perioada 27.04.2005-03.06.2009. In mandatul său, s-a reuşit deschiderea compartimentului de Îngrijiri Paleative cu un număr de 20 de paturi, compartiment care a contribuit la creşterea diversităţii serviciilor medicale oferite de către spital şi care a reprezentat un sprijin pentru pacienţii aflaţi în faze terminale ale unor boli cronice, precum şi pentru familiile acestora.

19. Jurist Bujor Stanciu a fost directorul instituţiei în perioada 29.10.2009 până în data de 19.07.2010, fiind răpus de o boală necruţătoare.

20. Economist Florin Gheorghe Voichescu este în prezent la al doilea mandat ca şi director al spitalului. O primă perioadă a condus destinele spitalului în intervalul 03.06.2009 până în data de 29.10.2009. Din data de 19.07.2010, la nivelul spitalului s-a reabilitat complet laboratorul de analize medicale, aflat acum în plin proces de reînnoire şi din punct de vedere al aparaturii din dotare; în ceea ce priveşte utilarea sa, în strânsă colaborare cu coordonatoarea laboratorului de analize medicale, dr. Cristina Sladici, s-a început un proces de achiziţionare de aparatură care să permită realizarea unor analize cu un grad mai mare de acurateţe, precum şi o diversificare a paletei de parametrii determinaţi, toate acestea ducând în final la o creştere a competitivităţii spitalului pe piaţa medicală.

O atenţie deosebită a fost acordată micilor pacienţi, cărora li se pune începând cu 16 august 2011 un nou spaţiu la dispoziţie pentru a fi trataţi, un spaţiu modern şi prietenos, la a cărui realizare şi-au adus contribuţia şi copiii care urmează cursurile Cercului de Arte Platice „Atelierul Fanteziei” din cadrul Clubului Copiilor din Lugoj şi care a fost dotat cu sprijinul unor asociaţii şi societăţi cu care spitalul are colaborări îndelungate ( Clubul „Rotary” Lugoj, Asociaţia „Don Calabria” din Italia). S-a reabilitat un pavilion complet în care s-a mutat secţia de pediatrie, care funcţionează acum într-un mediu adaptat cerinţelor de îngrijire ale copilului, toate acestea scoţând în evidenţă preocuparea factorilor de decizie din administraţia publică locală în ceea ce priveşte furnizarea de servicii de sănătate de calitate la spitalul din Lugoj.

S-a reabilitat reţeaua de apă-canal a spitalului, cu acest prilej scăzând semnificativ costurile datorate regiei de apă şi canal a municipiului. Tot o preocupare a echipei manageriale actuale este reprezentată şi de ocuparea posturilor vacante de medici cu personal tânăr, dornic de afirmare şi care să aducă un plus de creştere.

Un punct esenţial într-un spital, şi de multe ori privită ca şi o „fata morgana”, farmacia cu circuit închis din cadrul spitalului a trecut printr-un proces profund de reamenajare şi aducere la standardele actuale, fiind una dintre zonele care împinge spitalul spre secolul XXI.

Chiar la acest moment aniversar, se află în plin proces de reamenajare compartimentul de Îngrijiri Paleative, fapt ce denotă o înţelegere deplină din partea celor implicaţi în luarea deciziilor a nevoilor populaţiei aflate la extremele de vârstă şi care prezintă nevoi speciale, urmând ca în viitorul foarte apropiat, şi alte secţii şi compartimente ale spitalului să intre într-un amplu şi intens proces de modernizare.

De asememnea, un fapt demn de menţionat este introducerea reţelei centralizate de oxigen la nivelul tuturor pavilioanelor spitalului, în acest fel fiecare secţie putând să asigure un confort suplimentar pacinţilor critici, aceştia nemai trebuind să fie transportaţi în secţia de terapie intensivă pentru a beneficia de oxigen.